Campaniile electorale au o calitate rară, transformă peste noapte cele mai aride terenuri din Brăila în adevărate El Dorado economice. Ne amintim cu toții cum, în goana după voturi, primarul Marian Dragomir și aparatul de propagandă al PSD desenau viitorul luminos al orașului în tușe groase, de zeci de milioane de euro. Piesa de rezistență a promisiunilor a fost, fără îndoială, mega-investiția cehă de aproximativ 90 de milioane de euro, o poveste de succes livrată la pachet cu promisiunea unor sute de locuri de muncă sigure și bine plătite în Zona Liberă Brăila.
Astăzi, când praful electoral s-a așezat, din toată această mare inginerie economică nu a mai rămas nimic. Doar o liniște asurzitoare dinspre Primărie și o realitate de netăgăduit, am asistat, de fapt, la nașterea și moartea unei investiții fantomă.
Scenariul este deja clasic pentru administrația locală. Înainte de alegeri, se convoacă conferințe de presă, se semnează memorandumuri cu fast și se flutură planuri grandioase. Investitorii cehi erau prezentați ca salvatorii economiei locale, partenerii strategici care urmau să pună Brăila pe harta marilor hub-uri industriale. Brăilenilor li se cerea încredere, voturi și răbdare, în timp ce pe rețelele de socializare curgeau felicitările reciproce din interiorul echipei PSD.
Ce s-a ales însă de proiectul istoric după închiderea urnelor? Nimic. Birocrația sufocantă, lipsa totală de viziune în managementul utilităților și incapacitatea cronică de a oferi garanții administrative reale au transformat o oportunitate uriașă într-un eșec răsunător. În timp ce alte orașe din regiune creează parcuri industriale funcționale și atrag capital privat prin facilități reale, la Brăila investitorii strategici bat în retragere înainte de a turna prima cifă de beton. Zona Liberă, administrată sub atenta supraveghere a municipalității, rămâne o simplă întindere de teren valorificată mai degrabă pe hârtie decât în realitatea economică.
Marea problemă nu este doar că banii cehi s-au evaporat, ci ipocrizia cruntă cu care se trece sub tăcere acest eșec. Administrația Dragomir refuză să dea explicații clare despre cum o afacere „sigură” s-a transformat în fum. Când proiectele eșuează, vinovații sunt întotdeauna alții – contextul internațional, procedurile, legislația. Când însă se mimează succesul, meritele sunt exclusiv ale primarului.
Această investiție fantomă lasă în urmă o Brăilă care continuă să își piardă tinerii, un oraș în care locurile de muncă în producție rămân un lux și unde „dezvoltarea” se reduce adesea la borduri reabilitate și panseluțe. TSD și PSD Brăila se poate lăuda pe Facebook cu „echipe care construiesc lucruri care durează”, dar realitatea brută de pe teren îi contrazice flagrant. Proiectele care trebuiau să dureze și să salveze economia locală s-au transformat în simple amintiri dintr-un pliant electoral aruncat la coșul de gunoi.
Brăilenii au rămas cu promisiunile, cehii au plecat cu banii, iar administrația locală merge înainte, pregătind probabil următoarea „mega-investiție” pe care o va lansa pe piață la următoarele alegeri. Cât mai poate funcționa însă această strategie a iluziilor? Răspunsul îl dă chiar starea economică a orașului, care nu mai poate fi mascată de niciun discurs triumfalist.
