Abia s-a încheiat Festivalul Istoric „Vladislav”, că Brăila își pune din nou straiele de sărbătoare și scoate peștele la înaintare. Începe Festivalul Peștelui, ediția a VII-a, semn că, la Brăila, tradiția merge înainte, chiar dacă unele străzi mai stau pe loc, în așteptarea asfaltului.
În acest ritm, propunem ca primarul Marian Dragomir să fie detronat de pe piedestalul numit generic „Primarul Asfaltului” și să primească un titlu mai potrivit vremurilor, „Primarul Festival”. La câte evenimente se organizează, nu ne-ar mira ca în curând să avem și Festivalul Panglicii Tăiate, Festivalul Cofetarului Festiv și, de ce nu, Festivalul Parcării Răzuite.
Să nu fim însă nedrepți, mai sunt încă zeci de parcări răzuite și neasfaltate, care așteaptă cu răbdare să fie readuse la viață. Probabil că și ele vor beneficia, într-o bună zi, de o ceremonie oficială, cu discursuri, aplauze și o panglică tricoloră. Până atunci, șoferii își pot exersa talentul la slalom printre gropi, borduri și promisiuni.
Iar cablurile spânzurate pe stâlpi rămân adevărate instalații de artă urbană. Brăila are, practic, o expoziție permanentă de cabluri aeriene, fără bilet și fără program de vizitare. Din păcate, nu putem face fotografii frumoase pentru promovare, pentru că nu suntem toți specialiști în inteligență artificială, ca să ștergem din imagine toate ororile, cablurile, gropile, improvizațiile și realitatea însăși.
Poate că, în loc să mai taie panglica la supermarketuri, cafenele și cofetării, domnul primar ar putea inaugura și o fabrică. Una adevărată, cu locuri de muncă, salarii și oameni care să nu fie nevoiți să plece din oraș ca să-și permită o masă la Festivalul Peștelui.
Apropo de festival, ar fi bine ca peștele să fie adus, preparat și vândut în condiții corespunzătoare, iar prețurile să fie calculate după salariul minim pe economie, nu după salariul primarului. Pentru că una este să cumperi o porție de pește cu banii de buzunar și alta este să consumi un pește întreg după ce ai achitat chiria, facturile și impozitele.
Cetățeanul brăilean nu cere caviar la preț de covrig, dar nici nu vrea să plătească pentru o porție de pește cât pentru o excursie pe Dunăre. Dacă tot este festival popular, să fie popular și la preț, nu doar în fotografiile oficiale.
Și, dacă tot vorbim despre fotografii, ar fi util ca, printre pozele cu scene, concerte, standuri și zâmbete, să apară și câteva imagini cu parcările neasfaltate, cablurile de pe stâlpi și străzile care încă așteaptă să fie băgate în program. Nu de alta, dar și acestea fac parte din peisajul local și ar merita promovate cu aceeași mândrie.
Îi urăm Festivalului Peștelui ediția a VII-a succes, vreme bună și prețuri omenești. Iar primarului îi dorim cât mai multe panglici tăiate, dar și câteva probleme rezolvate înainte de festivitatea următoare.
Pentru că un oraș nu se administrează doar cu festivaluri, concerte și postări festive, iar dacă toate problemele se pot acoperi cu muzică, fum de grătar și filtre de pe telefon, atunci Brăila ar fi deja cel mai perfect oraș din România.
Până una-alta, să mâncăm pește, să admirăm cablurile și să avem grijă pe unde călcăm. Poate, cine știe, următorul festival va fi chiar Festivalul Asfaltului. Ediția întâi.
