Într-o dimineață cețoasă, deasupra Brăilei în anul 2013, s-a pogorât o veste istorică, orașul urma să devină capitală regională, iar primul guvernator era deja pregătit. Președintele CJ, baron de profesie, despre el vorbim, nu avea încă program, proiecte sau rezultate spectaculoase, dar avea ceva mult mai important, ambiție, declarații și câțiva oameni gata să-i explice poporului că orice critică este, de fapt, o conspirație a centrului. La intrarea în viitoarea capitală regională, guvernatorul Vodă își instalase un birou provizoriu într-o clădire administrativă. Pe ușă scria: „Președinte CJ, Guvernator interimar, dar cu pretenții definitive”. Înăuntru, consilierii se ocupau de probleme esențiale, cine apare în ziar, cine primește un compliment și cine trebuie reevaluat urgent. Într-o zi, la ușa biroului a apărut doamna Fasole, editorialistă respectabilă, critică neobosită și specialistă în schimbări spectaculoase de opinie și totul s-a schimbat în bine , pentru ei, nu și pentru brăileni.
— Domnule guvernator, am venit să vă susțin!
— Dar nu m-ați criticat chiar dumneavoastră până mai ieri?
— Ba da, dar aceea era o critică veche. Între timp, am descoperit că aveați și părți bune.
— Care?
— Deocamdată nu le-am identificat, dar sunt convinsă că există. Le căutăm împreună, în direct, la editorialul de seară.
Vodă a zâmbit mulțumit. Nu câștigase încă niciun război cu Bucureștiul, nu adusese investiții și nu ridicase orașul din genunchi, dar obținuse ceva mult mai prețios, o reevaluare publică. La scurt timp, în studioul ziarului local, cei doi au început să-și trimită bezele politice. Guvernatorul vorbea despre renașterea Brăilei, iar editorialista îl aproba grav, cu aerul unui istoric care tocmai descoperise o civilizație pierdută.
— Brăila are nevoie de un lider puternic! declara Vodă.
— Absolut! confirma patroana. Mai ales de unul pe care l-am criticat până acum.
— Centrul ne-a nedreptățit!
— Evident! Deși, când erați la putere, explicați că toate problemele sunt locale.
— Trebuie să ne unim!
— Sunt de acord. Dar înainte să stabilim cine conduce uniunea și cine primește publicitatea.
În fundal, vechii adversari politici priveau scena cu uimire. Unii își frecau ochii, crezând că asistă la o farsă. Alții își verificau arhivele, să vadă dacă nu cumva toate articolele de ieri fuseseră șterse peste noapte.
Un jurnalist mai curajos a întrebat :
— Dar cum rămâne cu lucrurile pe care le-ați spus în trecut despre domnul guvernator?
Fasole răspuns fără ezitare:
— Acelea au fost opinii sincere.
— Și cele de acum?
— Tot sincere.
— Cum pot fi adevărate ambele?
— Foarte simplu. Prima sinceritate era înainte de alianță, iar a doua este după.
În acel moment, în sala de ședințe a intrat și directorul Departamentului pentru Explicații Convenabile.
— Am vești bune, domnule viitor guvernator! Am găsit soluția pentru toate problemele orașului.
— Investiții?
— Nu.
— Locuri de muncă?
— Nu.
— Infrastructură?
— Nici vorbă.
— Atunci ce soluție ai găsit?
— Vom numi orice critică „atac politic” și orice laudă „jurnalism responsabil”.
Propunerea a fost aprobată în unanimitate. De atunci, în Republica Publicității, lucrurile au mers strună. Cine critica administrația era acuzat că urăște Brăila. Cine o lăuda era considerat vizionar. Cine punea întrebări despre bani publici era rugat să revină după alegeri. Iar cine întreba de ce foștii adversari deveniseră peste noapte prieteni primea un răspuns simplu, politica este arta de a nu-ți aminti ce ai spus ieri.
Într-o seară, un cetățean obișnuit l-a întrebat pe guvernator:
— Domnule Vodă, când va deveni Brăila capitală regională?
— În curând.
— Când, mai exact?
— După ce convingem centrul.
— Și cum îl convingeți?
— Prin declarații.
— Dar dacă nu ajung?
— Mai facem un editorial.
Cetățeanul a plecat nedumerit. În urma lui, guvernatorul și editorialista au ridicat paharele de apă minerală în cinstea noii lor alianțe.
— Pentru Brăila! spuse Vodă.
— Pentru principii! completă Monica.
— Ce principii?
— Cele care se potrivesc cel mai bine cu momentul.
Între timp vodă a dispărut în negura vremurilor, însă orașul a continuat să aștepte, investiții, dezvoltare, transparență și, eventual, o explicație pentru toate aceste reevaluări miraculoase. În ziare se vede constant același editorial „De la critică la simpatie, este un drum scurt, dacă știi unde se află portofelul”. Între timp, tirajul ziarului a crescut cu ziare plătite din banii brăilnilor, iar Fasole și-a și schimbat strategia. Acum Fasole este direct în barca voievozilor, alții mai mici , da tot cu aere de voievozi, face “anchete jurnalistice” și atacă ca un adevărat câine de pază al democrației. Deviza este “orice critică adusă PSD este considerat un „atac politic” , iar cine laudă PSD, este un „jurnalism responsabil”.
