În primăvara acestui an, liderul social-democrat Sorin Grindeanu tuna și fulgera de la tribuna politică, acuzându-l pe premierul de atunci, Ilie Bolojan, că guvernează exclusiv „pentru bogați și multinaționale” și că declanșează o „austeritate sălbatică” împotriva românilor de rând. PSD decidea atunci, printr-un referendum intern, retragerea sprijinului politic și dărâmarea executivului, invocând înghețarea salariilor, tăierile de posturi administrative și pachetele de măsuri fiscale ca pe niște abuzuri intolerabile. Spectacolul demiterii a fost total, iar retorica salvării naționale a curs în valuri. Astăzi, când aceleași măsuri sunt împachetate în programul Guvernului Luca cu semnătura PSD pe ele, ele devin brusc „necesități matematice” și dovezi de „responsabilitate fiscală” pentru evitarea falimentului național. Așa arată cinismul politic în formă pură.
Câteva luni mai târziu, în toamna aceluiași an, cu un guvern interimar, lucrurile s-au schimbat. Iată, ne aflăm în pragul învestirii Guvernului condus de premierul desemnat Luca Niculescu, un executiv în care PSD deține nu mai puțin de 12 ministere și o influență uriașă. Surpriza a fost totală pe scena politică, asta pentru că prioritățile și programul noului cabinet, negociate strâns și asumate public de același Sorin Grindeanu, reciclează tocmai măsurile dure aspru criticate în trecut,iar Bolojan a fost țintă. De la atragerea investitorilor privați în companiile de stat și până la ajustări de taxe și impozite menite să acopere deficitul bugetar masiv, social-democrații par să fi suferit o amnezie ideologică selectivă.
Această piruetă politică scoate la iveală un adevăr greu de digerat pentru electorat, marea bătălie din primăvară nu a fost una a principiilor economice, ci una pur doctrinară pentru controlul puterii. Cât timp măsurile de strângere a curelei erau semnate de Bolojan, ele reprezentau un atentat la bunăstarea populației. Astăzi, când aceleași măsuri sunt împachetate în programul Guvernului Luca cu semnătura PSD pe ele, ele devin brusc „necesități matematice” și dovezi de „responsabilitate fiscală” pentru evitarea falimentului național. Așa arată cinismul politic în formă pură. Pentru partidele mari, „austeritatea” este doar un termen flexibil, bun de folosit ca armă de dărâmat guverne când ești în opoziție și transformat în „stabilitate economică” atunci când vrei să te întorci la butoane. În timp ce liderii politici își rearanjează fotoliile și își schimbă discursul în funcție de interese, nota de plată a deficitului rămâne neschimbată, iar românii o vor plăti prin aceleași taxe și majorări pe care PSD promitea, nu demult, că le va bloca definitiv

























