În zona Bariera Brăila, unde traficul se învârte în sens giratoriu, se învârte și istoria. Acolo, pe un soclu falnic, monumental, aproape voievodal, stă, sau mai bine zis se chinuie să stea, Vladislav I, domnitorul Țării Românești și eroul unei capodopere administrative PSD în “beton”. Primarul PSD Marian Dragomir a plătit din banii brăilenilor sculptorul , suma fiind peste 100.000 de lei, opera fiind una cel puțin bizară. Când brăilenii, nu neapărat atenți la detalii, se vedea din avion, au observat că soclul este mai mare decât voievodul și au ironizat situația , Dragomir a explicat că Vladilav era micuț la statură…. După această logică, orice monument poate fi justificat. Un bust cât o cutie de pantofi? Personajul avea modestie. Un monument fără cap? Voievodul era discret. O statuie cu picioarele mai lungi decât trupul? Așa era epoca. Important este să existe o explicație, iar dacă nu există, se poate inventa una pe loc, între două declarații și trei gropi în asfalt.
Statuia e mică. Soclul e mare. Atât de mare, încât ai impresia că voievodul a venit doar să inaugureze postamentul și apoi a fost uitat acolo.
Brăilenii, oameni cu spirit de observație, au remarcat imediat nepotrivirea. „De ce este statuia atât de mică?” s-au întrebat ei. „De ce soclul este aproape cât personajul?” „Cine a proiectat ansamblul, un sculptor sau un fabricant de piedestale?”
Și atunci a venit explicația salvatoare a primarului Dragomir, așa era voievodul, mic de statură.
O justificare simplă, elegantă și definitivă. Dacă statuia pare prea mică, nu statuia este problema. Problema este voievodul. Dacă soclul pare prea mare, nu soclul este prea mare. Vladislav era prea scund.
După această logică, orice monument poate fi justificat. Un bust cât o cutie de pantofi? Personajul avea modestie. Un monument fără cap? Voievodul era discret. O statuie cu picioarele mai lungi decât trupul? Așa era epoca. Important este să existe o explicație, iar dacă nu există, se poate inventa una pe loc, între două declarații și trei gropi în asfalt.
De altfel, soclul are toate calitățile unui mare conducător, este masiv, impunător și ocupă mult spațiu. Statuia, în schimb, pare să fi fost chemată în ultimul moment, cu autobuzul, pentru a nu lăsa postamentul singur în sensul giratoriu.
Vladislav I, cel care a legat Brăila de istorie și de comerțul dunărean, a ajuns astfel să domnească peste un regat de ciment. De sus, privește traficul cu demnitate medievală, în timp ce șoferii îl privesc cu nedumerire modernă. Unii încetinesc ca să vadă monumentul. Alții încetinesc fiindcă se tem că soclul ar putea intra în sens înaintea lor.
În fond, ansamblul transmite un mesaj profund, în Brăila, nu contează cât de mare este omul, ci cât de mare este soclul. Voievodul poate fi mic, istoria poate fi mică, statuia poate fi mică — numai postamentul să fie mare, vizibil și bine finanțat.
Iar dacă cineva mai întreabă de ce monumentul este atât de disproporționat, răspunsul oficial rămâne la îndemână, „Pentru că așa era voievodul.” Restul — gustul artistic, proporția și bunul-simț, probabil au fost lăsate în sensul giratoriu.
Inițiatorul proiectului, consilierul local și profesorul de istorie Ionel Alexandru, a susținut că statuia trebuia să fie vizibilă într-o zonă intens circulată, iar sculptorul urma să țină cont de recomandările arhitecților, astfel încât înălțimea și aspectul monumentului să fie proporționale cu Catedrala „Nașterea Domnului” și blocurile din jur.
O controversă a fost legată de suma alocată, în 2015 fuseseră prevăzuți inițial 100.000 de lei, urmând ca suma să fie suplimentată pentru realizarea lucrării. Criticii au considerat că banii ar fi trebuit folosiți pentru probleme mai urgente ale orașului, străzi, curățenie, locuri de muncă sau câini fără stăpân. În presă au apărut comentarii foarte ironice, printre care ideea că brăilenii ar fi preferat „străzi fără gropi” în locul unei statui în mijlocul orașului și afirmația: „Asta ne trebuia musai, o statuie în mijlocul orașului, că în rest avem de toate”.
În materialele apărute după realizarea monumentului, lucrarea este atribuită lui Florin Codre, sculptor cunoscut pentru monumente de mari dimensiuni, doar că acum a ieșit soclul mai mare decât voievodul. Monumentul a fost comandat pentru marcarea celor 650 de ani de la prima menționare documentară a Brăilei.
