Poliția Locală ar trebui să fie, prin definiție și prin lege, un serviciu public pus în slujba comunității. În realitate, subordonarea directă față de administrația locală și dependența financiară de primărie au alimentat, de-a lungul timpului, numeroase suspiciuni privind folosirea acestei structuri în interes politic sau personal.Teoretic, polițistul local trebuie să aplice legea, să protejeze cetățeanul și să intervină pentru menținerea ordinii în comunitate. Practic, însă, între executarea unei dispoziții legale și executarea unui ordin politic poate exista o graniță foarte subțire, mai ales atunci când șeful administrației locale deține o influență directă asupra conducerii, carierei și resurselor instituției, cum vedem la Brăila, unde ședințele Poliției Locale se fac cu primarul PSD , Marian Dragomir în frunte. Practic, primarul Dragomir conduce această instituție, iar Georgică Tănase , este de formă directorul executiv al Poliției Locale Brăila.
În septembrie 2016, un polițist local din Brăila a fost fotografiat în timp ce spăla autoturismul directorului adjunct al instituției, Dumitru Hahui. Fotografia a fost publicată online, iar primarul Marian Dragomir a confirmat că imaginea era reală și a anunțat declanșarea unei anchete interne. Directorul adjunct Hahui Dumitru a recunoscut că folosea autoturismul respectiv, dar a negat că nu îi ceruse agentului să îl spele. Administrația locală a menționat că astfel de practici trebuie să dispară, iar conducerea și-a înaintat demisia, dar asta doar pentru că scandalul public a fost prea mare, pentru că Dumitru Hahui era protejat de primarul Dragomir. Acesta este un exemplu relevant de folosire a unui angajat public în interes personal.
Mai sunt și critici mai generale privind activitatea Poliției Locale Brăila, amenzi considerate abuzive, aplicarea selectivă a sancțiunilor, pregătire insuficientă și lipsa unor reguli legislative clare.
În schimb, comunicatele oficiale recente ale Poliției Locale Brăila prezintă în principal acțiuni de sancționare a cetățenilor pentru consum de alcool în spații publice, aruncarea cojilor de semințe, depozitarea deșeurilor, vandalism sau încălcarea regulilor privind protecția mediului. Aceste comunicate demonstrează activitatea instituției, dar nu infirmă existența unor abuzuri.
Între lege și ordinul primarului
Este legitim ca Poliția Locală să aplice hotărârile administrației locale și să acționeze în domeniile stabilite de lege. Nu este însă legitim ca această structură să fie transformată într-un instrument pentru favorizarea unor apropiați, protejarea imaginii unui edil sau intimidarea adversarilor politici și a criticilor administrației, cum s-a făcut de atâtea ori la Brăila.
Un polițist local trebuie să respecte legea, nu interesele electorale ale primarului. Atunci când un angajat este presat să aplice selectiv regulile, să sancționeze anumite persoane și să le protejeze pe altele, problema nu mai este una de disciplină administrativă, ci una de abuz de putere.
Subordonarea instituțională nu poate justifica ordine ilegale și nici nu poate deveni o scuză pentru încălcarea drepturilor cetățenilor. Totuși, actualul model creează premisele unei relații de dependență, deoarece primăria controlează, direct sau indirect, conducerea, bugetul și evoluția profesională a polițiștilor locali.
Desființarea nu înseamnă automat reformă
În acest context, ideea desființării Poliției Locale poate părea, la prima vedere, o soluție pentru eliminarea influenței politice locale. Dar desființarea unei instituții nu duce automat la dispariția abuzurilor.
Dacă atribuțiile Poliției Locale sunt transferate către structuri centrale, fără modificarea mecanismelor de control și responsabilizare, problemele pot fi doar mutate dintr-un loc în altul. Un polițist subordonat unui minister nu devine automat mai independent, mai corect sau mai atent la drepturile cetățeanului.
Abuzul nu ține exclusiv de nivelul la care se află instituția, ci și de modul în care aceasta este condusă, verificată și sancționată. Fără controale reale, proceduri transparente și sancțiuni aplicate rapid, orice structură poate deveni vulnerabilă la presiuni, favoritisme și ordine abuzive.
De aceea, o reformă serioasă nu poate fi redusă la desființări, reorganizări și reduceri de cheltuieli. Ea trebuie să răspundă unor întrebări esențiale, cine controlează poliția, cui răspunde, cum poate cetățeanul reclama un abuz și ce protecție are polițistul care refuză să execute un ordin ilegal?
Apropierea de cetățean, transformată în vulnerabilitate
Unul dintre argumentele în favoarea Poliției Locale este apropierea de comunitate. Polițiștii locali cunosc cartierele, piețele, parcurile, zonele aglomerate și problemele de zi cu zi ale localnicilor. În multe situații, ei sunt primii reprezentanți ai autorității cu care cetățeanul intră în contact.
Această apropiere poate fi un avantaj, dar și o vulnerabilitate. Un polițist local care lucrează într-o comunitate restrânsă poate fi mai ușor supus presiunilor locale. Relațiile personale, influențele politice și dependența de administrația care îi aprobă bugetul pot afecta imparțialitatea instituției.
Prin urmare, problema nu este doar existența Poliției Locale, ci lipsa unor garanții suficiente pentru ca aceasta să acționeze independent și profesionist. Cetățeanul are nevoie de o instituție apropiată, dar nu aservită. Are nevoie de ordine, dar nu de intimidare. Are nevoie de autoritate, dar de o autoritate exercitată în limitele legii.
Reforma trebuie să protejeze cetățeanul
O reformă autentică ar putea include separarea clară a atribuțiilor de ordine publică de cele administrative, profesionalizarea conducerii, mecanisme independente de verificare și proceduri eficiente pentru sesizarea abuzurilor. De asemenea, ar trebui să existe sancțiuni ferme pentru ordinele ilegale și protecție pentru angajații care refuză să le execute.
Dacă toate aceste probleme sunt ignorate, desființarea Poliției Locale va rămâne doar o schimbare de denumire și de subordonare. Abuzurile nu dispar prin mutarea uniformelor dintr-o structură în alta.
În fond, discuția nu ar trebui purtată între cei care apără necondiționat Poliția Locală și cei care cer desființarea ei. Miza reală este construirea unui sistem în care nicio instituție să nu poată fi folosită în interesul unui primar, al unui partid sau al unui grup de influență.
Poliția Locală trebuie să servească cetățeanul și comunitatea. Dacă nu reușește să facă acest lucru, este necesară o reformă profundă. Dar o reformă adevărată nu înseamnă doar desființare. Înseamnă responsabilitate, control, transparență și respectarea legii.
