Bustul lui Alexandru Ioan Cuza pare să spună, fără cuvinte, ceea ce festivitățile oficiale încearcă să acopere, monumentul este într-o stare care ridică semne serioase de întrebare. În imagini se văd fisuri adânci și deteriorări ale soclului, o imagine greu de împăcat cu fastul ceremoniilor organizate aici de Ziua Unirii.
În acea zi, autoritățile locale, în frunte cu primarul PSD Marian Dragomir, se adună pentru fotografii, discursuri și depuneri de coroane. Dar respectul față de o personalitate istorică nu se dovedește doar printr-un gest festiv, repetat în fiecare an. Se vede și în grija de zi cu zi pentru locul care îi păstrează memoria.
Nu este vorba doar despre aspectul neîngrijit al unui monument. Este vorba despre discrepanța dintre solemnitatea ceremoniilor și lipsa aparentă de atenție acordată bustului în restul anului. Coroanele se ofilesc, fisurile rămân. Iar când un simbol public este lăsat să se degradeze, mesajul transmis comunității este unul de nepăsare.
Fotografiile nu pot stabili singure cauza sau gravitatea deteriorărilor, dar sunt suficiente pentru a cere o evaluare de specialitate și un plan clar de intervenție. Autoritățile locale PSD, subliniem PSD, pentru că acest partid este la butoane, ar trebui să spună cine răspunde de întreținerea monumentului, când a fost verificat ultima dată și ce măsuri urmează să fie luate.
Alexandru Ioan Cuza merită mai mult decât o ceremonie anuală. Merită ca monumentul ridicat în memoria sa să fie păstrat cu demnitate, nu doar atunci când camerele sunt îndreptate spre oficiali. Altminteri este ipocrizie și indiferență.


























