Brăilenii se simt din ce în ce mai mult neauziți și tratați ca „plătitori”, nu ca cetățeni cu probleme reale. În ultimii ani, cimitirele din municipiul Brăila, administrate direct de Primăria Brăila , arată ca adevărate jungle , în special anul acesta din cauza ploilor abundente, iar oamenii sunt îngroziți de buruienile ajunse și la doi metri. Ei leagă direct taxa de cimitir de servicii, considerând că dacă plătești, te aștepți ca administrația să asigure curățenia, întreținerea aleilor și condiții decente pentru a aprinde o luminare, a trece printre morminte și a nu avea buruieni și mizerie. Serviciul de Utilitate Publică de Administrare a Fondului Locativ şi a Cimitirelor Brăila, pe scurt S.U.P.A.F.L.C. Brăila, funcționează ca serviciu public de specialitate sub autoritatea C.L.M. Brăila și în subordinea directă a Primarului Municipiului Brăila. De ani buni, peste 20, directorul acestui serviciu, DIRECTOR HUIU EMILENA, acum la pensie , cu contract prelungit, un personaj controversat opiniei publice, a reușit sub protecția PSD să se mențină în frunte, practic executând ordinele primarului și acționând mai degrabă în interesul personal.
Cum mijlocele de comunicare ale brăilenilor cu edilul Brăilei lipsesc, acesta a renunțat la audiențe din anul 2020, iar pe pagina lui de pe rețeaua de socializare nu acceptă critici, blocând mesajele deranjante, oamenii fac postări separate unde își varsă necazurile.
Din mesajele lor, „ce înseamnă taxa la cimitir” e simplu, anume dacă taxa nu aduce curățenia și ordinea, atunci e percepută ca o taxare fără folos, ca o creștere „doar pentru bani”, nu pentru întreținere. Iar faptul că nu se mai țin audiențe sau primarul „se ferește” să dialogheze cu brăilenii, este interpretat ca lipsă de respect și lipsă de asumare, mai ales când administrația cimitirelor ține direct de primărie.
Oamenii sunt revoltați și cer răspunsuri și măsuri ferme, întrucât percep creșterea taxelor la cimitir ca o batjocură. Iată ce spun prin mesaje de pe FB, „Ați mărit taxele la cimitir. Pentru ce plătim atâția bani?”, nemulțumirea fiind dublată de lipsa curățeniei și de imposibilitatea de a face singuri lucrurile necesare. Astfel se ajunge la situații absurd după cum spun unii: „Nu se poate intra la un mormânt să aprinzi o lumînare , din cauza că iarba e mai mare decât crucea.” Cimitirele arată ca un dezastru, iar oamenii se întreabă de ce primarul nu face ceva pentru a îndrepta situația.
Reclamațiile sunt repetate la mai multe cimitire: la „capătul Vidinului”, la „Sf Maria”, la „Sf Constantin”, la „Sf Dumitru” și la „Sfântul Mina”. Oamenii descriu alei sufocate de buruieni uscate, mizerii aruncate pe morminte, gunoaie și iarbă cât statul omului: „Alei pline de buruieni uscate… mizerii aruncate pe morminte, gunoaie, doze de băuturi și iarba cât statul de om.” Situația din prezent este un semn că problema nu e una trecătoare, ci cronică. În plus, trecerea prin unele zone a devenit practic imposibilă: „trebuie să te cocoșezi să poți trece”.
Mai grav, oamenii acuză lipsa controlului și a respectării patrimoniului: „la 3 zile după înmormântare i s-a furat crucea lui tata”, iar acest lucru amplifică furia. În loc să existe servicii reale, oamenii simt că plătesc „degeaba” și că „cei angajați… se uită numai să le dai de pomană, dar să vezi ceva făcut… nu”. Cea mai dură concluzie a cetățenilor este că nu vorbim doar despre neglijență, ci despre o problemă de administrare la nivel de primărie: „Mafia cimiterelor este de fapt mafia din primărie!” și „taxele sunt pentru salarii, nu pentru servicii. Cresc în fiecare an.” De aceea cer o intervenție imediată și un dialog real cu oamenii, nu promisiuni.
Oamenii cer: curățarea urgentă a aleilor și a spațiilor dintre morminte, tăieri repetate și întreținere, colectarea deșeurilor, oprirea mizeriei și a situațiilor care îi împiedică pe oameni să aprindă o luminare. Dacă administrația cimitirelor este în subordinea primăriei, atunci răspunderea este a primăriei și a dvs. ca primar. „Vă rugăm luați măsuri”, pentru că altfel oamenii spun clar că nu mai pot accepta. Nu este vorba doar de confort, ci de demnitate, de respect pentru cei îngropați și de normalitate minimă. Așteptăm măsuri concrete și un răspuns public.
























