Marian Dragomir, primarul care este, sperăm nu pe viață, aparent, nu „deține” mai multe grupuri pe rețelele de socializare, este chiar administrator al multor pagini cu grupuri sau moderator. Deținător al adevărului absolut, Marian Dragomir, nu suportă critici despre modul cum el managerizează Brăila și când nu-i convine șterge postarea sau blochează, în funcție de situație. La începutul primului mandat, Dragomir nu ștergea, dar venea cu replici agresive și jignitoare , ulterior a recurs la alte metode, șters și blocat. Omul, creator digital, are clar timp liber, cam mult, dar cum este direct interesat, îl înțelegem, până la urmă este în joc scaunul lui de primar , salariul aferent etc. Un om care se consideră puternic, stăpân pe acțiunile sale, care blochează sau șterge postări decente, chiar dacă are conținut critic, poate o supărare îndreptățită, este de fapt un om slab, nesigur pe puterea deținută, este ipocrit și manipulator. Sigur, el ar putea spune că doar are… grijă de comunitate. Adică, deși acelea sunt „spații publice” în care oamenii se exprimă liber, în opinia lui Dragomir a fi liber înseamnă în limitele în care el este de acord să fie liber. Ironic, nu? Mai mult, un om, primar o perioadă, care se folosește de așa zis jurnaliști pe care-i plătește, cum se numește ? Un om, primar cât o mai fi, care este de acord cu lăturile scrise ale unor așa ziși jurnaliști și aplaudă, cum se numește ?
Există o diferență uriașă între a administra un oraș și a administra imaginea unui oraș. Un primar care controlează numeroase grupuri de Facebook, unde comentariile și postările critice dispar, nu încurajează dialogul, ci îl reduce la tăcere. Critica nu este un atac, ci o formă prin care cetățenii își exprimă nemulțumirile și încearcă să contribuie la rezolvarea problemelor comunității.
Când vocile incomode sunt șterse, rămâne doar iluzia că totul merge bine. Dar realitatea din teren nu se schimbă prin eliminarea comentariilor.
Asfaltarea unor străzi, așa cum se laudă primarul Marian Dragomir, este importantă și necesară, însă administrația unui oraș nu se rezumă la asfalt și bordure, este o activitate care este în fișa postului. Un oraș înseamnă spitale funcționale, școli moderne, spații verzi, cultură, sport, locuri de muncă, investiții, transport public eficient și respect pentru cetățeni. Înseamnă transparență și disponibilitatea de a răspunde chiar și celor care critică.
Un lider adevărat nu se teme de întrebări. Nu șterge opinii diferite și nu confundă imaginea cu realitatea. O comunitate puternică se construiește prin dialog, nu prin cenzură, iar respectul cetățenilor se câștigă prin rezultate și deschidere, nu prin controlul conversațiilor din mediul online.
Pentru că, dacă totul ar fi despre comunicare și transparență, de ce ar fi nevoie să controlezi? Un primar care respectă cetățenii nu simte nevoia să gestioneze realitatea ca pe un playlist, iar postările care nu-i plac și nu sunt „neconvenabile”, sunt „corectate” sau pur și simplu blocate. Asta nu spune nimic bun despre intenții, iar un mesaj incomod nu e automat o minciun, poate fi o întrebare, o critică, o observație incomodă pentru orgoliu. Când reacția standard este blocarea, nu argumentarea, se vede clar că problema nu e conținutu, problema este controlul.
Mai mult, primarul Dragomir deține mai multe grupuri nu pentru că ar fi necesar, ci pentru că e comod. În loc să lase oamenii să concureze idei, el își construiește propriul cor plin cu acoliți care-l laudă, fiecare grup devine o cameră cu ecou, unde tonul general nu deranjează. Dacă cineva arată o problemă, primarul nu răspunde cu fapte, răspunde cu „acces restricționat”. Practic, nu discută, ci administrează. Și când cineva administrează informația în loc să o confrunte, mesajul real este că doar el decide ce merită auzit.
Ce spun toate aceste despre caracterul lui Dragomir, spun că preferă imaginea în locul dialogului, pentru că nu poate să se angazeze în dialog, riscând să dea răspunsuri necontrolate , se teme de idei care îi pot reduce din autoritate, are doar o relație instrumentală cu adevărul, când și dacă te contrazice, nu te contrazice prin argumente, te elimină din spațiu.
Cu alte cuvinte, când blochează postarile care nu-i convin, Dragomir nu „apără ordinea”. Demonstrează că ordinea lui e făcută ca să nu se vadă dezordinea lui. Iar un lider care se apără de întrebări nu inspiră încreder, inspiră doar control. Mai mult, domnul primar, obosit să se laude, are la propriu, o gașcă, de așa ziși jurnaliști care -l proslăvește, dar care și îi behăie urât pe cei care-l incomodează. Se bucură când gașca răspunde promt , premiază cu flori fetele cochetele care scriu bine și încurajează pe unii bețivi să vomite efectiv pe rețeaua de socializare , fiind clar complice la astfel de mizerii.
