Muzeul Dunării de Jos din Călărași, prezintă publicului, în luna noiembrie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, Fierul de călcat.
Fierul de călcat este un instrument casnic ce a cunoscut o evoluție uimitoare de-a lungul vremii, care datează din sec. XX. A intrat în patrimoniul muzeal în anul 2010 și provine din comuna Alexandru Odobescu, județul Călărași.
Este confecționat prin turnare, de formă triunghiulară, iar la partea superioară prezintă un mâner de lemn pentru a putea fi manevrat și o protuberanță reprezentând figurina unui cocoșel, cu rol de închidere a capacului, dar și decorativ-artistic, ce funcționa cu ajutorul cărbunilor aprinși, care, odată introduși în acest obiect, încălzeau talpa fierului, putând fi astfel folosit. În lateral sunt prevăzute niște orificii ce ajutau la evacuarea fumului produs de cărbuni.
Istoria fierului de călcat este plină de inovație, iar progresul înregistrat se regăsește în designul, funcționalitatea și calitatea tehnică dobândită de acest dispozitiv, indispensabilă pentru nevoile modernității. Izvoarele istorice îi menționează pe greci ca fiind primii care în anii 400 î.H. au folosit dispozitive destinate presării hainelor pentru netezire. Se pare că era un model prevăzut cu role care presa pliurile robelor. Romanii foloseau o placă din lemn, cu care erau bătute veșmintele pentru îndreptarea cutelor.
Primii care au folosit căldura în procesul de presare a hainelor au fost chinezii în sec. al IV-lea î.H., prin utilizarea unor vase din metal, cu mâner lung, umplute cu cărbuni încinși.
În țările nordice ale Europei se folosea lemnul, marmura sau sticla pentru netezire. Din sec. al XVII-lea apar fiarele de călcat masive, prevăzute cu mâner și încălzite. De diferite dimensiuni și cu închizătoare a capacului în formă de cocoș, porumbel, bilă, cap de leu sau cu horn pentru evacuarea fumului, acestea au cunoscut o răspândire globală, ușurând munca în gospodăriile rurale și urbane.
Modele ingenioase și frumoase, cu mânere metalice, din lemn sau, mai rar, din porțelan, reprezentând figuri animaliere sau diverse forme mai puțin întâlnite, se reflectă în capriciile clasei aristocratice care comandau atelierelor execuția unor piese din bronz masiv sau fontă.
Evoluția fiarelor de călcat este strâns legată de istoria modei, şi dispozitivele de călcat au fost produse de-a lungul timpului ca răspuns la necesitatea de a călca haine specific stilului care era la modă la momentul dat în întreaga lume. Progresele în tehnologia de fabricaţie au dus la o evoluţie interesantă şi variată în dezvoltarea de diferite stiluri de fiare de călcat şi în felul de a se încălzi. Cel mai vechi mod de a încălzi fierul de călcat a fost cu cărbune, apoi gaz, şi în cele din urmă curentul electric.
