În politica românească, poveștile despre „loialitate” și „trădare” apar aproape inevitabil, nu doar atunci când se schimbă puterea, am putea spune că este o cursă continuă pentru menținerea controlului la vârf, pentru a obține influență, bani și accesul în altă ligă, așa cum cred politicenii, una superioară, fără a fi vizat binele poporului. În cazul lui Mihai Tudose, întrebarea nu este doar cum s-a situat de o parte sau de alta, la un moment dat, ci și cum au evoluat relațiile, influența și prestigiul său public de-a lungul anilor.Clar, totul într-un parcurs în care episoadele mediatizate au devenit, rând pe rând, semne de întrebare, care ne-au făcut să ne întrebăm de ce a ales calea “trădării”, pentru cine și ce l-a motivat. Ar mai fi un aspect, pentru că Mihai Tudose a fost “drăguț “ cu jurnaliștii locali, care l-au proslăvit, europarlamentarul a părut ca un fel de mesia pentru Brăila, însă în realitate nu a făcut nimic. Dovadă dezastrul din zonă la toate capitolele. În timp ce unul e lăudat, aceeași presă locală, îl denigrează pe deputatul PNL Alexandru Popa , încă de când acesta a intrat în politică, dar în special în lumina ultimelor evenimente politice din Guvern. Alexandru Popa, deși considerat de presa de casă a PSD, un “trădător”, a rezultat că în urma acțiunilor sale, a vizat interesul poporului . În chestiuni locale și administrative, el a prezentat clar o linie de opoziție la nivelul județului față de PSD și a formulat poziții publice despre cum ar trebui gestionate direcțiile locale (ex. „PSD este principalul adversar” și „PNL nu va face alianță cu PSD”). Asta, în logica lui, să ducă la o schimbare administrativă. A acționat în „interesul partidului” (prin aliniere politică și strategie), anunțând public că îl susține pe Adrian Veștea pentru funcția de prim-ministru (aliniere de tabără și linie în interiorul PNL).
Tudose, de la cabinetul local la politica mare, începutul care a contat și prima trădare dintr o listă lungă
Potrivit descrierilor apărute în spațiul public, ascensiunea lui Mihai Tudose a început devreme, avea exact 25 de ani și era în anul II de facultate când a fost angajat ca șef al biroului parlamentar (sau șef de cabinet) al senatorului Mihai Matetovici, un lider politic local foarte influent în Brăila în anii ’90. Conform propriului CV, Tudose a ocupat această poziție timp de șapte ani, în perioada 1992–1999. În timp ce lucra la cabinetul parlamentar, Tudose și-a construit propria rețea în filiala județeană a partidului (FDSN, devenit ulterior PDSR și apoi PSD).
Treptat, el a început să câștige tot mai multă influență directă în organizația Brăila, în detrimentul senatorului Matetovici pe care l-a “săpat”, beneficiind în schimb de sprijinul altor lideri locali, cum a fost mai târziu Gheorghe Bunea Stancu. În anul 1999, relația profesională directă dintre cei doi se încheie formal, deși era prejudicată de mult, iar Tudose părăsește cabinetul senatorial pentru a deveni consilier juridic la compania Farex SA Brăila și intră oficial în Consiliul Județean Brăila.
Mihai Tudose a învățat de atunci că în politică există interpretări care îi permit schimbări de loialități sau redistribuire a înfluenței, care să camufleze trădarea. Anul 2000 este momentul perceput local ca o formă de „trădare” sau debarcare politică a vechii garde. La alegerile parlamentare din 2000, Mihai Tudose obține primul său mandat de deputat de Brăila. El trece în prima linie a politicii naționale, în timp ce influența lui Mihai Matetovici la nivelul central și județean scade definitiv, lăsându-i locul fostului său subordonat.
În anii care au urmat, unii contestatari din vechea gardă a PSD Brăila au susținut în presă că Tudose și-ar fi exagerat sau nuanțat atribuțiile din acea perioadă timpurie, ori că ascensiunea lui s-a făcut prin marginalizarea tocmai a oamenilor care i-au deschis primele uși în politică, având veleități de trădător, un model pe care criticii săi susțin că l-a replicat ulterior la București cu liderii naționali ai partidului.
Conflictul din zona PSD a adus relații tensionate și schimbări de tabără
În politica românească, loialitatea e monedă. Pentru Mihai Tudose, povestea nu a curs lin, a fost un dosar cu capitole care s-a repetat, cu rețele, rupturi, apoi cu scandalul care nu dispare. Dacă începuturile sunt tratate ca fundație pentru omul politic din prezent , episoadele conflictuale de la vârful PSD sunt de facto , teste de trădări politice. Pentru public au fost afișate și tratate ca teste pentru supraviețuire politică, iar oamenii s-au lăsat păcăliți, însă de fapt interesul lui Tudose a fost strict personal. La vârful PSD, conflictul devine vizibil, iar în perioada guvernării (iunie 2017 – ianuarie 2018) și relațiile se deteriorează. În spațiul public se vorbea că retragerea sprijinului politic ar fi dus la căderea rapidă a liniei de putere a lui Tudose. Ulterior, aceeași temă revine în discuțiile despre „loialitate” când Tudose e asociat cu tabere interne și acuzații punctuale privind decizii și voturi.
În perioada în care Tudose a fost prim-ministru (iunie 2017 – ianuarie 2018), relația cu Liviu Dragnea a fost prezentată drept una dintre cele mai tensionate. În ochii opiniei publici, conflictul ar fi culminat cu retragerea sprijinului politic, element care, în versiunea relatărilor, ar fi contribuit la demisia lui Tudose din funcția de șef al Guvernului. În ianuarie 2018, delegația premierului Japoniei Shinzo Abe nu a fost primită de premierul Mihai Tudose, acesta invocând demisia din funcția deținută, însă refuzul a fost considerat o gafă politică grosolană, fiind taxat mereu pentru asta.
În 2019 Tudose s-a alăturat lui Victor Ponta și partidului Pro România , demisionând din PSD, românii spunând atunci public că au asistat doar la schimbarea părului lupului, dar ticăloșia a rămas. În mai , 2019, Mihai Tudose a fost ales europarlamentar din partea Pro România , câștigând cu ajutorul foștilor colegi PSD din județul Brăila, mulți pesediști dându-i votul, la mica înțelegere . tot în 2019, disputele de la distanţă dintre Mihai Tudose şi Victor Ponta au dus la demisia celui dintâi din Pro România. Victor Ponta a declarat în noiembrie 2019, că în opinia partidului, europarlamentarul Mihai Tudose a plecat din formațiune Pro România , când a „tranzacționat” voturile partidului pentru „avantaje personale” și că Tudose își negociază o revenire în PSD. Pro România a cerut fostului premier să demisioneze din Parlamentul European ca dovadă de „minimă onoare și bun simț”, lucru care nu s-a întâmplat, iar Tudose, europarlamentar a ajuns din nou în PSD, alături de Marcel Ciolacu. În această logică dură, Tudose nu e tratat ca un reformator. E tratat ca un om care se mișcă în funcție de interesul de moment—iar când interesul se schimbă, și relațiile se prăbușesc.
Controversa educațională, diplome, cronologie și acuzațiile de plagiat
În cazul lui Mihai Tudose, este bine să subliniem că o parte consistentă a disputelor publice țin de parcursul academic și observăm trei nuclee.
Licența la o facultate privată (neacreditată atunci). Mihai Tudose a absolvit în anul 1995 Facultatea de Științe Juridice și Administrative din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” din București. La începutul anilor ’90, această universitate privată era abia înființată și nu era încă acreditată (instituția a primit acreditarea legală abia mai târziu, prin lege, în 2002). Din acest motiv, examenele de licență pentru studenții de acolo se susțineau de regulă la o universitate de stat. El a terminat facultatea la vârsta de 28 de ani, în timp ce era deja șef de cabinet la Brăila. Explozia de diplome de după intrarea în Parlament, ups. Adevărata „acumulare” de titluri academice în CV-ul său a început abia după anul 2000, când a devenit deputat. Cursuri și Masterate: A obținut o diplomă de master în „Politici Economice Europene” la SNSPA (2007) și a urmat cursuri postuniversitare la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați și la Colegiul Național de Apărare.
Scandalul plagiatului la doctorat (Marea problemă). Dacă facultatea a făcut-o pe bune (în sensul că a urmat cursurile și a luat o diplomă legală), doctoratul său a fost un eșec public major. În 2010, el a obținut titlul de doctor în Științe Militare și Informații la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (şcoala SRI), sub coordonarea lui Gabriel Oprea. În 2015, jurnaliștii de investigație au demonstrat că lucrarea sa de doctorat era masiv plagiată (inclusiv pagini copiate integral de la un comisar-șef de poliție). În 2016, pus în fața dovezilor, Mihai Tudose a făcut cerere oficială de renunțare la titlul de doctor pentru a evita o decizie oficială de plagiat, o mișcare care i-a afectat serios imaginea de integritate. Mai spunem că Mihai Tudose nu a predat nicio materie la Academia SRI. Deși și-a trecut în CV că a fost lector (din 2011) și ulterior conferențiar universitar (din 2013) în cadrul Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV), instituția a demontat public aceste afirmații. Academia SRI a stipulat clar: „Domnul Mihai Tudose nu a fost încadrat niciodată la Academia Națională de Informații și nu a predat în cadrul Academiei nici ca profesor asociat”. Tudose a participat într-adevăr la un concurs pentru obținerea titlului academic de conferențiar. Cu toate acestea, el a susținut doar probele formale pentru a obține acel grad pe hârtie, fără să ceară încadrarea efectivă pe un post și fără să țină vreun curs în fața studenților sau a ofițerilor operativi. Verificarea declarațiilor sale de avere din acea perioadă a confirmat răspunsul instituției, Mihai Tudose nu a încasat niciodată vreun leu ca salariu sau remunerație pentru activități didactice de la Academia SRI.
Declarațiile de avere și de interese, între „modest” și puterea cifrelor
În ultimul segment, accentul se mută de la politică și reputație academică la evidențe administrative, ce apare în declarațiile de avere și interese. Tudose spune că deține un apartament (cumpărat în anii ’90), că nu are terenuri, iar veniturile vin în principal din rolul de europarlamentar. Există datorii legate de leasing auto, iar la interese/afaceri apar mențiuni despre absența deținerilor directe ca acționar sau asociat, cu trimiteri la implicări istorice ale familiei și la firme menționate în presă. Conform documentelor oficiale depuse, Mihai Tudose are o avere declarată considerată modestă sau atipică pentru un politician de nivelul său, remarcându-se prin absența terenurilor sau a conturilor bancare cu sume uriașe, dar cu venituri anuale foarte mari din funcția de europarlamentar. Spre deosebire de alți politicieni, Tudose nu declară depozite bancare masive. În spațiul public a fost intens mediatizată afirmația sa din trecut conform căreia „îi cheltuie nevasta salariul”, motiv pentru care nu acumulează bani în conturi.
Salariul de europarlamentar este principala sa sursă de bani. Încasările sale anuale de la Parlamentul European se ridică la aproximativ 89.789 EUR net pe an (la care se adaugă diurnele și sumele forfetare decontate pentru activitatea de cabinet). Are înregistrate și obligații financiare rezultate din contracte de leasing auto (de exemplu, o datorie de circa 15.000 – 22.000 EUR către BCR Leasing). Conform declarațiilor de interese recente, Mihai Tudose nu deține direct acțiuni sau calități de asociat în societăți comerciale. Istoric, a fost asociat în firma de IT 1001 Net România SRL, iar presa a relatat despre implicarea familiei sale în sectoarele energiei și consultanței, inclusiv prin firma Energreen Distribution SRL.
La polul opus, în așa zisă modestie financiară a europarlamentarului, fiica lui Mihai Tudose, Diana Tănase, este patroana unei firme specializate în distribuţia energiei electrice încă de la vârsta de 19 ani. Firma ei cerea în 2012 autorizaţii pentru o investiţie de 12 milioane de euro într-un parc fotovoltaic din Brăila, potrivit jurnalul.ro. Diana Tudose este, din 2011, asociată cu 50% în Energreen Distribution SRL Bucureşti, firmă specializată în distribuţia energiei electrice. Victor Popescu deține cealaltă jumătate, acesta fiind și un vechi prieten de familie cât și angajatorul soției lui Tudose. Potrivit sursei citate, în 2012, Energreen Distribution SRL primea de la Electrica Muntenia un aviz pentru un racord de 20 kv în oraşul Ianca. În acelaşi an, firma deţinută de fiica premierului primea aprobarea administraţiei locale din Ianca pentru concesionarea unui teren pe care se angaja să construiască un parc fotovoltaic, cu o capacitate de producţie de 5 MW. Pe lângă sediul social din Capitală, Energreen Distribution SRL mai are un sediu secundar în Popeşti Leordeni – Ilfov, unde desfăşoară activităţi proprii de birou. La final nu putem vorbi că Tudose este tratat ca un reformator. E tratat ca un om care se mișcă în funcție de interesul de moment—iar când interesul se schimbă, și relațiile se prăbușesc.
Mihai Tudose, nu e construit ca un politician al principiilor, ci ca un politician al accesului. Rețelele l-au propulsat, rupturile au marcat traseul, iar controversele—mai ales cele academice și cele despre „roluri” în instituți, au revenit cu aceeași forță. În loc să se stingă, problemele se repetă. Iar într-un dosar politic, asta e cea mai grea acuzație, nu e o greșeală. E un stil de lucru.
