Europarlamentarul PSD Mihai Tudose, brăilean la origine, a apărut miercuri, 12 august, cu o postare în spațiul public, în stilul caracteristic, ironizându-l pe Bolojan, subiniind că „Nu cumva toate actele emise de govern, sunt nule de drept?”), uitând să spună că este un blocaj instituțional. Tudose nu vine cu soluții, el prezintă situația ca pe o „hoție” simplă sau „uzurpare de calități oficiale”, însă situația curentă chiar este rezultatul unui blocaj instituțional major. Avem guvernul lui Bolojan căzut în mai 2026 în urma unei moțiuni de cenzură, inițiată de colegii lui Tudose , deci de PSD, așa că în acest moment, întregul Guvern funcționează ca un Guvern interimar, un guvern care administrează doar treburile publice, fără a putea emite ordonanțe de urgență sau proiecte de legi organice. Mai mult, un premier interimar, al unui guvern demis, nu poate propune miniștri noi, definitivi, pentru că nu are legitimitatea unui vot de învestitură în Parlament. Mihai Tudose nu vrea să vorbească despre vidul legislativ, în care Constituția nu oferă o soluție clară pentru situația în care unui ministru dintr-un guvern deja demis îi expiră cele 45 de zile de interimat pe un portofoliu specific și că partidele din Parlament nu reușesc să formeze o nouă majoritate pentru a pune un Guvern nou. Așa că statul nu se poate opri, mai ales în plină criză energetică, astfel miniștrii continuă să semneze, asumându-și riscuri juridice. În politica la nivel înalt, deciziile și declarațiile publice sunt dictate aproape exclusiv de strategie, procente și putere, nu de altruism sau „durere de țară”. Un om de stat autentic, „îngrijorat” de faptul că actele din Energie ar putea fi nule și că țara ar putea intra în colaps juridic, ar propune soluții, o sesizare oficială la Curtea Constituțională (CCR), o negociere rapidă pentru un nou Guvern plin sau o formulă de deblocare în Parlament, nu ce a făcut Mihai Tudose.
Constituția României (Art. 107) și Codul Administrativ prevăd explicit că interimatul unui ministru durează maximum 45 de zile. După acest termen, președintele trebuie să numească un ministru plin, pe baza unei propuneri validabile. Cazul concret , Ilie Bolojan a preluat interimatul Ministerului Energiei printr-un decret semnat în aprilie 2026, în urma demisiei social-democratului Bogdan Ivan. Matematic, termenul de 45 de zile pentru acel interimat specific a expirat de mult. Întrebarea ridicată de Tudose „Nu cumva toate actele sunt nule de drept?”, este o temă reală dezbătută de constituționaliști. Dacă un ministru semnează ordine sau acte administrative după expirarea mandatului legal, acele acte pot fi atacate în instanță, la Curtea de Apel / Contencios Administrativ și, pot fi declarate nule pentru lipsa competenței legale a semnatarului, dar aici, în cazul de față avem un blocaj instituțional.
Acum să vedem de ce folosește Mihai Tudose această retorică? Este vorba despre poziționare electorală și politică, PSD și PNL, partidul din care provine Bolojan, se află într-un conflict deschis. Folosind termeni ca „blatiști”, „nașu’”, „controloru’”, Tudose traduce o problemă juridică aridă , contenciosul constituțional, într-un limbaj extrem de accesibil și popular, menit să decredibilizeze managementul PNL.
Tudose merge mai departe și ironizează PNRR și consultanța. Aluzia la „Găseați voi o firmă de consultanță… o făceați jalon în PNRR” este o săgeată directă către partidele de dreapta, USR/PNL, pe care PSD le acuză istoric că au configurat programul PNRR cu prea multe firme de consultanță scumpe și jaloane greu de atins.
Prin postare, Mihai Tudose întreține și o presiune pentru negociere. Prin acest text, PSD transmite că actuala formulă de guvernare interimară de dreapta este ilegală și forțează fie numirea unui nou guvern cu participarea PSD, fie declanșarea de alegeri.
Ca o concluzie, din punct de vedere strict constituțional, Tudose are dreptate că termenele de interimat sunt încălcate. Totuși, el folosește această vulnerabilitate juridică strict ca o armă politică de atac, ignorând faptul că țara se află într-un blocaj politic generalizat unde nicio tabără nu a reușit să pună un guvern stabil în Parlament.
Mihai Tudose a ieșit la atac strict din interes politic și electoral, ambalat într-un discurs populist. În politica la nivel înalt, deciziile și declarațiile publice sunt dictate aproape exclusiv de strategie, procente și putere, nu de altruism sau „durere de țară”.
Avem câteva argumente pragmatice care demonstrează că miza lui Mihai Tudose este pur politică, PSD a procedat la fel când a fost la putere, că miza ar fi fost respectarea strictă a Constituției și grija față de legalitatea actelor, PSD ar fi avut aceeași conduită în trecut, istoria politică arată însă altceva.
În perioada 2017-2019, când însuși Mihai Tudose a fost premier, urmat de Viorica Dăncilă, guvernele PSD au prelungit masiv interimatele prin diverse tertipuri juridice pentru a evita refuzurile președintelui Klaus Iohannis.
Un exemplu celebru a fost cel al lui Fifor sau Teodorovici, care au deținut portofolii interimare în timp ce PSD se afla în război politic deschis cu Palatul Cotroceni. Atunci, pentru PSD, blocajul era justificat, acum, când e vorba de PNL, este „uzurpare de calități oficiale”.
Postarea nu este o analiză juridică neutră apărută din senin, ci un atac calculat într-un moment de maximă tensiune politică. Scopul principal este decredibilizarea adversarului direct, în speță PNL și Ilie Bolojan, în ochii electoratului.
Prin cuvinte ca „blatiști” sau „hoți de tren”, Tudose încearcă să lipească o etichetă negativă pe imaginea de „buni administratori” cu care liderii PNL, precum Bolojan, care ar defila public.
Un om de stat autentic, „îngrijorat” de faptul că actele din Energie ar putea fi nule și că țara ar putea intra în colaps juridic, ar propune soluții, o sesizare oficială la Curtea Constituțională (CCR), o negociere rapidă pentru un nou Guvern plin sau o formulă de deblocare în Parlament, nu ce a făcut Mihai Tudose. El preferă să lase problema nerezolvată pentru a o putea folosi zilnic ca muniție politică în emisiunile TV și pe Facebook. În interiorul PSD, Mihai Tudose are exact acest rol, este comunicatorul de serviciu trimis să execute atacurile cele mai dure și ironice la adresa adversarilor. El își folosește popularitatea și stilul hâtru pentru a spune lucruri pe care liderul oficial al partidului nu le poate spune direct, păstrându-și o imagine mai temperată pentru negocieri.
Mihai Tudose speculează o problemă juridică reală , încălcarea celor 45 de zile,, dar o face strict pentru capital politic. Dacă PSD ar fi mâine la guvernare într-o situație similară, ar găsi imediat justificări legale pentru a menține aceiași miniștri în funcție.






















