Pe 5 ianuarie 2026, compania Construcții Erbașu anunța cu surle și trâmbițe o veste mare pentru infrastructura sportivă din România: preluarea pentru finalizarea Bazinului Olimpic de la Brăila. După o așteptare care depășește un deceniu și nenumărate blocaje, constructorul promitea că va transforma acest proiect eșuat într-un succes fulminant, cu un termen de execuție strâns, de doar 8 luni. Astăzi, în luna august, cu mai puțin de o lună rămasă până la teoretica tăiere a panglicii, realitatea de pe șantier este dezolantă: la Bazinul Olimpic nu s-a mișcat absolut nimic.
În elanul comunicării de la început de an, reprezentanții companiei au bifat din start o gafă administrativă de proporții. În comunicatul lor oficial, se menționa cu mândrie: „Proiectul este finanțat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei prin Compania Națională de Investiții și are ca beneficiar final Consiliul Județean Brăila”.
O simplă verificare a actelor sau o minimă cunoaștere a istoriei locale ar fi arătat că beneficiarul final și proprietarul acestui obiectiv este, de fapt, Primăria Municipiului Brăila, și nu Consiliul Județean. Această eroare de comunicare părea doar o scăpare măruntă de PR la momentul respectiv, însă acum, privind lipsa de progres din teren, ridică semne de întrebare cu privire la cât de bine cunoștea constructorul realitățile actelor și ale proiectului pe care abia îl preluase.
Revenind la promisiunile din ianuarie, compania sublinia: „Contractul semnat ne oferă cadrul necesar pentru a prelua șantierul în forma existentă și a-l duce la final în cele 8 luni prevăzute. (…) Pentru noi, este o responsabilitate asumată: să transformăm un proiect blocat într-o infrastructură sportivă care să servească orașul pe termen lung.” Proiectul asumat presupunea lucrări complexe de arhitectură, instalații, echipamente, rețele și amenajări exterioare.
Suntem în august 2026. Din cele 8 luni alocate prin contract pentru finalizarea lucrărilor, s-au scurs deja 7. În mod paradoxal, deși timpul s-a scurs aproape în totalitate, șantierul arată exact la fel ca în ziua în care s-a făcut anunțul, în plus fiind doar bannerul cu numele firmei constructoare. Nu există forfotă de muncitori, utilajele nu au schimbat peisajul, iar promisiunea de a preda un bazin la standarde moderne într-un timp record s-a spulberat. Cum ar putea o companie să recupereze în doar patru săptămâni un grafic de lucrări complex, estimat inițial la 8 luni? Evident, este o misiune imposibilă.
Situația actuală nu face decât să prelungească un adevărat blestem al Bazinului Olimpic de la Brăila. Deși ideea a apărut de zeci de ani, pe fondul succeselor internaționale uriașe obținute de înotătoarele brăilene Diana Mocanu și Camelia Potec, proiectul a rămas foarte mult timp doar un vis frumos pe planșetele arhitecților.
Lucrările au demarat fizic abia în anul 2015, însă au fost imediat marcate de blocaje succesive, lipsă de fonduri, litigii cu primii constructori și, în final, abandon, transformând locul într-o ruină prematură. Preluarea finanțării de către Compania Națională de Investiții (CNI) a fost văzută ca singura gură de oxigen. S-au refăcut expertizele, s-a reluat licitația, iar câștigătorul – Construcții Erbașu – a fost prezentat la începutul lui 2026 ca un salvator capabil să termine lucrarea.
Concluzia este una amară: pentru brăileni, Bazinul Olimpic rămâne o așteptare ce se întinde pe mai bine de 14 ani. Promisiunea fermă din luna ianuarie se dovedește a fi, până în acest moment, doar un exercițiu de imagine pe o pagină de socializare. Până când autoritățile centrale (CNI), beneficiarul real (Primăria Brăila) și constructorul nu vor oferi explicații clare pentru acest nou blocaj, „vestea bună” care a deschis anul 2026 rămâne doar o altă dezamăgire într-un șir nesfârșit de eșecuri administrative.























