Construcția Castelului de Apă din Brăila a reprezentat un moment important în dezvoltarea orașului, marcând nu doar o necesitate practică, ci și o dorință de modernizare și integrare arhitectonică. Începută în anul 1912 și finalizată în 1913, această construcție a înlocuit vechiul rezervor de apă din Piața Carantinei, care se deteriorase în urmă cu două decenii, în 1892.
Dorind ca noua construcție să fie nu doar funcțională, ci și emblematică pentru oraș, edilii au încredințat proiectul inginerului Elie Radu. Acesta a ridicat un edificiu performant din punct de vedere ingineresc, devenind cea mai mare construcție de acest gen din România la acea vreme. Cu o înălțime de 35 de metri, Castelul de Apă a devenit o marcă distinctivă în peisajul urban al Brăilei.
Deși inițial proiectul prevedea o construcție într-un stil arhitectonic renascentist, edificiul final a adoptat o formă extrem de sobră. Rezervorul cilindric, cu o capacitate totală de 2000 de metri cubi, a fost înconjurat de centuri și contraforți, oferindu-i un aspect robust și durabil.
În decursul timpului, destinația Castelului de Apă a cunoscut diverse transformări. În anul 1978, intră în proprietatea unei cooperative locale, iar în 1982 este transformat în spațiu de alimentație publică. Cu această ocazie, au fost demolate elementele interioare originale, iar cupola originală a fost înlocuită.
Transformarea continuă și în anii următori, când Catelul de Apă din Brăila este complet reconstruit. Se adaugă două planșee de beton, două turnuri cilindrice simetrice, echipate cu scară exterioară și ascensor interior. În partea superioară a edificiului, este amenajat un mic restaurant, care se rotea în jurul axului său, oferind vizitatorilor o panoramă completă a orașului.
După ce mult timp, Castelul de Apă s-a aflat într-o fază de degradare, în prezent se află în reabilitare.
Sursă foto: Biblioteca Digitală a Brăilei
