Locul unde Dunărea Veche și Dunărea Nouă se întâlnesc a constituit răscrucea unor drumuri, evenimente și întâmplări pe care istoria nu le poate trece cu vederea. Cele trei secole de stăpânire otomană (1539-1828) și-au pus amprenta asupra destinului Brăilei.
În urma Tratatului de la Adrianopol din 1829, Brăila a revenit la țară, cunoscând în perioada următoare o reală înflorire. Conviețuirea românilor cu grecii, bulgarii, lipovenii, armenii, evreii a dat portului de la Dunăre un parfum pitoresc și o deschidere cosmopolită spre cultura europeană.
Cel mai mare progres economic s-a înregistrat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea.
Conform descrierilor de epocă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Brăila avea un aer occidental evident, locuitorii ei bucurându-se de prosperitate. Orașul beneficia de existența mai multor filiale de bănci, firme și agenții fluviale și maritime renumite, precum și reprezentanțe diplomatice de înalt nivel. Portul era o importantă sursă a dezvoltării, având o medie pe zi de peste 40 de vase intrate și ieșite.
Începutul secolului al XX-lea găsește Brăila într-un proces de explozie demografică și urbanistică. De altfel, Brăila este printre puținele orașe din țară dezvoltate după un riguros plan urbanistic, având rețeaua de străzi sistematizată după un model radiar-concentric de tip amfiteatru.
Multe premiere naționale notabile s-au petrecut chiar aici. Brăila este unul dintre primele orașe românești care au beneficiat de iluminatul public cu lămpi de petrol (1858).
Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oară betonul armat la construcția de cheiuri și dane pentru Portul Brăila (1883-1892). Vaporul cu aburi Orient este prima navă românească ce pleacă de la Brăila pe Dunăre cu transport de pasageri (1895). Tot la Brăila s-a pus în funcțiune prima uzină electrică, la numai 13 ani după inventarea lui Edison. Primul oraș din România care a avut tramvai electric a fost Brăila (1901). O fabrică de celuloză din stuf – prima încercare de a valorifica stuful din balta Brăilei, este deschisă tot la Brăila (1906). Cel mai mare castel de apă din țară, cu o capacitate de 1200 metri cubi, este dat în funcțiune la Brăila (1912).
Premierele în istoria unei țări și-au găsit altfel concretizarea în acest oraș, iar cele aproape șase veacuri și jumătate de existență consemnate istoric sunt, asemenea vieții unui om, teatrul actelor dramatice, a suișurilor și coborâșurilor, a norocului și a nenorocului care marchează puncte de răscruce în orice existență. Astăzi, Brăila aleargă cot la cot cu celelalte orașe ale acestei țări pentru a-și găsi locul într-un context modern, democratic, european, individualizându-și propriul destin.
Sursă: Welcome to Brăila, Crystal Publishing Group
Sursă foto: https://istoria-se-repeta.home.blog/
