Guvernarea sub spectrul tacticii politice și al amânărilor repetate își arată limitele atunci când vine vorba de reforme structurale. Un nou exemplu elocvent al lipsei de asumare este modul în care portofoliul Muncii, deținut în ultimii patru ani și jumătate exclusiv de reprezentanți ai Partidului Social Democrat, a gestionat dosarul vital al legii salarizării.
Promisiunile de reformă s-au lovit, în mod repetat, de zidul tăcerii și al tergiversărilor birocratice ridicat de la nivelul ministerului de resort. Miniștrii Muncii proveniți din rândul PSD au ales consecvent să amâne aplicarea și definitivarea legii salarizării până în „ultima clipă”. Această strategie de a împinge termenele limită tot mai departe nu reprezintă decât o fugă de răspundere politică și managerială. În loc să livreze predictibilitate și soluții concrete pentru angajați, decidenții social-democrați au preferat să gestioneze problematica salarizării prin tăieri de elan, amânări succesive și promisiuni neonorate.
Fuga de responsabilitate demonstrează o reticență profundă a PSD în a lua decizii curajoase, preferând calculele electorale de scurtă durată în detrimentul unei reforme structurale serioase. Când miniștrii responsabili de domeniul muncii ezită să acționeze și lasă totul pe ultima sută de metri, întregul sistem public și categoriile socio-profesionale vizate rămân victimele incertitudinii.
Legea-cadru nr. 153/2017, care a reconfigurat sistemul de salarizare din sectorul public și a stat la baza actualelor grile, a fost inițiată și promovată de PSD, prin ministrul Muncii Lia Olguța Vasilescu. Noua Lege a salarizării unice, reformă asumată prin PNRR pentru eliminarea inechităților, a fost gestionată aproape integral de miniștrii PSD ai Muncii:
Marius Budăi: 25 noiembrie 2021 – 13 iulie 2023;
Simona Bucura-Oprescu: 19 iulie 2023 – 23 iunie 2025;
Florin Manole: 23 iunie 2025 – 25 aprilie 2026.
Forma finală și grilele de salarizare au fost preluate, publicate și asumate de ministrul interimar al Muncii. Această lege este un jalon din PNRR, iar neadoptarea ei poate pune în pericol aproximativ 770 de milioane de euro, bani europeni.
Nu poți construi o lege, nu o poți administra ani de zile prin trei miniștri ai PSD, iar apoi să ieși public împotriva ei, încercând să îi convingi pe români că altcineva a construit această lege.
Cetățenii și lucrătorii din sistemul public au nevoie de asumare și transparență, nu de o clasă politică ce se ascunde după termene-limită amânate la nesfârșit.























