O radiografie necruțătoare a economiei rurale din sudul României scoate la iveală o realitate sumbră: județe întregi, conduse de ani buni de PSD-iști, par captive într-un mecanism care a depășit limitele eficienței economice, transformându-se într-o dictatură locală unde dezvoltarea a fost înlocuită de supraviețuire și control politic. Printre aceste județe, aflate preponderent în sudul și estul României, se află și Brăila.
Analiza subliniază că regiunile rurale din sudul țării nu au reușit o tranziție reală către economia de piață. Efectul imediat a fost o depopulare masivă, tinerii alegând să plece în diaspora sau în marile centre urbane, mai puțin către municipiul Brăila, unde depopularea este la fel de masivă ca ș cea din mediul rural. Această migrație vine însă cu un cost social imens. Acești tineri, proveniți din mediul rural, sunt adesea mai puțin educați decât media națională și, neavând proprietăți în orașele mari, sunt forțați să trăiască din venituri mici, aproape integral cheltuite pe chirii.
Analistul economic Andrei Caramitru punctează faptul că această stare de precaritate a împins o parte din această categorie socială către activități marginale sau ilegale.
Baronii locali: „Prăduirea” bugetului central
Spre deosebire de perioada comunistă, când puterea era centralizată, astăzi puterea s-a fragmentat în mici „dictaturi” locale. Analistul economic susține că baronii județeni s-au îmbogățit spectaculos prin accesul discreționar la programe naționale de investiții (precum „Anghel Saligny”), transformând banul public în sursă principală de avere personală și de consolidare a puterii politice. De altfel, când s-a încercat stoparea fondurilor către proiecte pe Anghel Saligny, PSD-iștii au sărit ca arși că nu mai primesc bani sau că s-a majorat contribuția locală pentru astfel de proiecte. Iar cei mai vocali nu au fost primarii de comune, ci primarul Municipiului Brăila, Viorel Marian Dragomir, și președintele CJ Brăila, Francisk Iulian Chiriac. Mai mult, în ultimii doi ani, primarul Brăilei este și porta-vocea primăriței din Chiscani, Geanina Pospai, pentru a cărei alegere în 2024 a avut un rol foarte important.
Perspectiva economică a acestor zone este, în prezent, aproape inexistentă. Există doi factori principali care blochează orice tentativă de dezvoltare. Automatizarea în agricultură face ca forța de muncă necesară să fie minimă. Investițiile private sunt descurajate de cererile de șpagă impuse de autoritățile locale pentru simpla desfășurare a unei afaceri.
Astfel, singurele „locuri de muncă” disponibile rămân cele la stat, controlate politic. Pentru a obține un post, cetățeanul este forțat să devină „sclavul” sistemului, plătind „cotizații” sau oferind loialitate politică absolută.
Rețeaua de control: Biserica, birtul și ajutoarele sociale
Analiza atinge și mecanismul prin care se asigură stabilitatea acestui sistem:
- Neutralizarea spiritului civic: Se bazează pe rețele de informatori care supraveghează comunitatea.
- Instituțiile locale: Biserica și autoritățile lucrează, adesea, în strânsă legătură cu rețelele de bani ale baronilor.
- Subzistența: „Rețeta” este completată de menținerea populației într-o stare de dependență prin acordarea de ajutoare sociale și perpetuarea culturii birtului, totul finanțat din bugetul central.
Concluzia analizei este una tranșantă. În stepa românească, situația localnicilor este, în multe privințe, mai precară decât înainte de 1989, când existau CAP-uri care asigurau locuri de muncă. În prezent, aceste localități se sting, fiind depopulate de tineri și copii. Cu toate acestea, regiunea rămâne un bastion electoral, furnizând aproximativ 60% din voturile PSD, succes obținut printr-un control total asupra populației transformate în „iobagi”.
Frustrarea ”iobagilor” din acest sistem se transformă într-o dorință de „egalizare prin prăbușire”, speranța ca restul țării să decadă la nivelul lor de trai, ca o formă de consolare pentru eșecul propriu.
