În politica brăileană, ascensiunea lui Marian Viorel Dragomir nu a fost un accident al sorții, ci un produs atent finisat al unui sistem construit din umbră. De la tânărul activist până la fotoliul de primar, parcursul său este povestea unui „ucenic” docil, care a știut să devină instrumentul perfect pentru interesele „greilor” din județ. Însă, odată ajuns la putere, realitatea a scos la iveală un primar al cărui palmares de promisiuni neonorate a transformat speranțele brăilenilor în dezamăgire.
Drumul lui Marian Dragomir spre vârful administrației nu ar fi fost posibil fără sprijinul necondiționat al unor figuri de prim-plan ale politicii brăilene. A fost susținut, promovat și „școlit” sub aripa protectoare a liderilor PSD locali – acei „baroni” care au controlat județul timp de decenii. Fiecare funcție deținută, de la simplu consilier până la mandatul de deputat, a reprezentat o piesă într-un puzzle electoral mai mare, menit să îi asigure lui Dragomir legitimitatea necesară pentru a prelua Primăria Municipiului Brăila.
Acești arhitecți ai carierei sale nu l-au ales pentru calitățile sale de vizionar, ci pentru loialitatea sa neclintită față de „sistem”. El a fost piesa de schimb care trebuia să garanteze că, indiferent de schimbările de la centru, rețelele de influență locală rămân intacte.
Parcursul profesional și academic al actualului primar al Brăilei, Marian Viorel Dragomir, relevă o carieră construită aproape exclusiv în interiorul sistemului politic și administrativ local. Deși CV-ul menționează o perioadă de „Expansion Project Manager” la S.C. REWE Romania S.R.L. (2006-2012), cea mai mare parte a activității sale a fost desfășurată în funcții publice sau în cadrul unor regii autonome, cum ar fi Administrația Zonei Libere Brăila, Garda Națională de Mediu, Compania Națională de Administrare a Fondului Piscicol. CV-ul lui reflectă o succesiune rapidă de funcții în cadrul Consiliului Județean, Consiliului Local și al diverselor regii de stat, ceea ce sugerează o carieră construită prin sprijin politic, mai degrabă decât prin acumularea unei expertize specializate într-un domeniu tehnic.
În perioada în care a lucrat ”la privat” Dragomir s-a remarcat prin faptul că a obținut de la primăria Brăila un teren pentru REWE Romania, unde s-a construit un supermarket, teren pe care se aflau mai multe chioșcuri ale unor privați și un parc de joacă pentru copii. Privații cu chioșcurile au dispărut, iar parcul de joacă a fost mutat în spatele supermarketului.
Dragomir deține licențe în Relații Economice Internaționale și Drept, completate de două mastere (Monitoringul și Managementul Mediului, respectiv Management Marketing în Afaceri Economice).
Deși titlurile academice sunt numeroase, această diversitate extremă (de la mediu la drept și economie) poate ridica întrebări cu privire la profunzimea expertizei sale într-un domeniu specific, sugerând mai degrabă un profil de „generalist politic” care și-a acumulat diplomele pentru a-și susține ascensiunea în ierarhia administrativă.
Activitatea politică declarată arată o ascensiune liniară și neîntreruptă în cadrul PSD, pornind de la organizația de tineret (începând cu 1999) până la funcția de vicepreședinte al organizației județene și președinte al celei municipale.
O listă lungă de promisiuni îngropate în birocrație
Odată instalat în biroul de primar, Marian Dragomir a început să livreze ceea ce știa mai bine: un spectacol mediatic continuu, menit să mascheze lentoarea investițiilor reale. Brăilenii au început să observe rapid prăpastia dintre discursurile pompoase și starea deplorabilă a orașului.
Promisiunile de asfaltare și sistematizare s-au transformat în șantiere nesfârșite, care blochează orașul și testează nervii șoferilor, fără a livra însă calitatea europeană promisă.
În timp ce primarul vorbea despre „turism cultural”, clădirile simbol ale Brăilei au continuat să se prăbușească. Lipsa unor proiecte viabile de restaurare a lăsat în urmă un peisaj dezolant, semnul distinctiv al unei administrații care preferă să repare trotuare, dar ignoră identitatea orașului.
Discursul despre atragerea investitorilor s-a lovit de zidul unei administrații greoaie și adesea opace. Brăila a rămas un oraș al „tinerilor care pleacă”, singura opțiune viabilă pentru mulți fiind fie migrația, fie, ironic, angajarea în sistemul de stat controlat de aceiași mentori politici care i-au construit cariera lui Dragomir.
Cea mai mare critică la adresa lui Marian Dragomir rămâne transformarea administrației publice într-o simplă mașinărie de PR. Sub bagheta sa, orice eșec este cosmetizat prin campanii de social media, iar orice voce critică este imediat etichetată ca fiind „dușmanul” progresului. În realitate, „progresul” lui Dragomir este unul de fațadă, vizibil doar în fotografiile oficiale, nu și în calitatea vieții cetățeanului de rând.
Acum, Brăila nu mai este doar orașul primarului Dragomir, ci a devenit orașul proiectelor nefinalizate și al promisiunilor uitate. Dacă ascensiunea sa a fost un succes pentru mentorii săi politici, guvernarea sa se dovedește a fi o lecție dură despre cum poate fi irosit potențialul unui oraș în numele unor interese de grup. Cetățenii se întreabă tot mai des: a fost Marian Dragomir o soluție pentru Brăila sau doar o altă verigă dintr-un lanț care ține orașul captiv în trecut?
