Ce se întâmplă zilele acestea pe scena politică românească depășește granițele unui simplu joc de putere. Aerul a devenit irespirabil, având un miros greu de călcare în picioare a valorilor. Asistăm la disperarea cronică a unui partid care simte că pierde terenul de sub picioare. PSD își arată adevărata față, fiind condus de scâncetul de jale al lui Sorin Grindeanu și devenind, în mod rușinos, „brelocul de la cheile lui George Simion”.
PSD pierde electorat, pierde influență și, mai presus de orice, pierde capacitatea de a convinge că mai reprezintă un proiect politic viabil pentru România.
Să ne amintim cum a început totul. Au dat jos un guvern, lăsând țara în plină criză. Sorin Grindeanu le explica, plin de suficiență, colegilor pesediști că are totul calculat la milimetru, că există un plan bine pus la punct și că o nouă majoritate se va forma imediat. Realitatea, însă, l-a izbit frontal. Au trecut peste trei luni de zile, iar în loc nu au pus absolut nimic.
Sorin Grindeanu a devenit din ce în ce mai disperat. Nu mai reușește să-și controleze propriul partid și este total incapabil să transforme zgomotul politic al suveraniștilor într-o soluție concretă de guvernare.
În această derivă absolută, am asistat în această vară la un fenomen cel puțin ridicol. Sorin Grindeanu a dezvoltat o pasiune subită pentru microfoane. Da, Grindeanu, ăla care în aprilie 2017 spunea că a învățat de la Mihai Tudose cum se face campanie electorală, a susținut mai multe conferințe de presă în fața biroului său de președinte al Camerei Deputaților și nu de la sediul partidului, așa cum ar fi fost firesc, decât a avut în toți anii în care a ocupat funcția de ministru. Mai mult, a fost mai vocal acum decât în scurta și trista perioadă în care a ocupat fotoliul de prim-ministru, pus acolo și ghidonat exclusiv cu voia lui Liviu Dragnea. Această hiperactivitate mediatică instituțională trădează lipsa de soluții reale.
Incapabil să construiască, PSD a devenit brelocul AUR și al suveraniștilor. Asta au făcut, asta au ajuns și așa s-au consacrat în ultimele luni. România vede acum foarte clar prăpastia uriașă dintre ceea ce promiteau înainte de moțiune și neputința pe care o afișează după ce au aruncat țara în criză, fără să aibă o ieșire pregătită.
Acum iese la iveală adevărata față a PSD în toată splendoarea ei toxica. Este fața unui partid care, atunci când constată că nu mai poate câștiga prin mijloace politice și democratice, începe să folosească pârghiile instituționale asupra cărora și-a construit decenii la rând influența. Vedem cu toții cât de extinsă este cangrena politică în instituții care ar fi trebuit să fie apolitice, independente și să lucreze exclusiv pentru cetățeni și pentru respectarea Constituției.
Cu fiecare scâncet de jale transformat în conferință de presă la Camera Deputaților, societatea înțelege mai bine cât de toxic este PSD. Înțelegem că se chinuie să-și elimine adversarii la propriu, paralizați de disperare.
